Caria linistii ..

Caria principala a linistii este poate nesiguranta …

cel putin eu asa le percep .. in antiteza .. linistea vs nesiguranta …

Sentimentul care imi alunga cel mai adesea linistea este nesiguranta .. nesiguranta rezultatelor, a zilei de maine, a consecintelor … nesiguranta de a face anumite lucruri, de a merge in anumite locuri … frica ca mi se poate intampla ceva … uit uneori ca toate lucrurile sunt sub puterea lui Dumnezeu ..

Ce e drept nu ma confrunt cu sentimentul asta foarte des .. dar cand ma confrunt cu el parca ma acapareaza cu totul … imi acapareaza gandurile, imi limiteaza actiunile, imi afecteaza relatiile ..

Dar bunul Dumnezeu a facut o promisiune celor ce aleg sa se increada il El .. El a promis ca va fi alaturi de noi in orice imprejurare, ca se va ingriji de noi, ne va pazi, ne va intari , ca toate lucrurile sunt in puterea Lui …asa ca eu aleg sa ma incred in Cel care a creat cerurile si pamantul , aleg sa ma incred in Cel ce m-a creat pe mine .. aleg sa ma incred in Cel pentru care nimic nu e prea greu … tu ce alegi?

” Îmi ridic ochii spre munţi… De unde-mi va veni ajutorul?

Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul.

Da, El nu va îngădui să ţi se clatine piciorul; Cel ce te păzeşte, nu va dormita.

Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzeşte pe Israel.

Domnul este Păzitorul tău, Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă.

De aceea nu te va bate soarele ziua, nici luna noaptea.

Domnul te va păzi de orice rău, îţi va păzi sufletul.

Domnul te va păzi la plecare şi la venire, de acum şi până în veac.”

Psalmii 121:1-8

Psalm 73

1 Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curata.
2 Totusi, era sa mi se indoaie piciorul, si erau sa-mi alunece pasii!
3 Caci ma uitam cu jind la cei nesocotiti, cand vedeam fericirea celor rai.
4 Intr-adevar, nimic nu-i tulbura pana la moarte, si trupul le este incarcat de grasime.
5 N-au parte de suferintele omenesti, si nu sunt loviti ca ceilalti oameni.
6 De aceea mandria le slujeste ca salba, si asuprirea este haina care-i inveleste.
7 Li se bulbuca ochii de grasime, si au mai mult decat le-ar dori inima.
8 Rad, si vorbesc cu rautate de asuprire: vorbesc de sus,
9 isi inalta gura pana la ceruri, si limba le cutreiera pamantul.
10 De aceea alearga lumea la ei, inghite apa din plin,
11 si zice: “Ce ar putea sa stie Dumnezeu, si ce ar putea sa cunoasca Cel Prea Inalt?”
12 Asa sunt cei rai: totdeauna fericiti, si isi maresc bogatiile.

13 Degeaba dar mi-am curatit eu inima, si mi-am spalat mainile in nevinovatie:
14 caci in fiecare zi sunt lovit, si in toate diminetile sunt pedepsit.
15 Daca as zice: “Vreau sa vorbesc ca ei”, iata ca n-as fi credincios neamului copiilor Tai.
16 M-am gandit la aceste lucruri ca sa le pricep, dar zadarnica mi-a fost truda,
17 pana ce am intrat in sfantul locas al lui Dumnezeu, si am luat seama la soarta de la urma a celor rai.
18 Da, Tu-i pui in locuri alunecoase, si-i arunci in prapad.
19 Cum sunt nimiciti intr-o clipa! Sunt pierduti, prapaditi printr-un sfarsit napraznic.
20 Ca un vis la desteptare, asa le lepezi chipul, Doamne, la desteptarea Ta!
21 Cand mi se amara inima, si ma simteam strapuns in maruntaie,
22 eram prost si fara judecata, eram ca un dobitoc inaintea Ta.
23 Insa eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mana dreapta;
24 ma vei calauzi cu sfatul Tau, apoi ma vei primi in slava.
25 Pe cine altul am eu in cer afara de Tine? Si pe pamant nu-mi gasesc placerea in nimeni decat in Tine.
26 Carnea si inima pot sa mi se prapadeasca: fiindca Dumnezeu va fi pururea stanca inimii mele si partea mea de mostenire.
27 Caci iata ca cei ce se departeaza de Tine, pier; Tu nimicesti pe toti cei ce-Ti sunt necredinciosi.
28 Cat pentru mine, fericirea mea este sa ma apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Il fac locul meu de adapost, ca sa povestesc toate lucrarile Tale.

Psalmul 8

Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tãu pe tot pãmântul! Slava Ta se înaltã mai presus de ceruri.

Din gura copiilor si a celor ce sug la tâtã, Ti-ai scos o întãriturã de apãrare împotriva potrivnicilor tãi, ca sã astupi gura vrãjmasului si omului cu dor de rãzbunare.
Când privesc cerurile - lucrarea mâinilor Tale - luna si stelele pe care le-ai fãcut,

îmi zic: “Ce este omul, ca sã Te gândesti la el? Si fiul omului, ca sã-l bagi în seamã?

L-ai fãcut cu putin mai prejos decât Dumnezeu, si l-ai încununat cu slavã si cu cinste.

I-ai dat stãpânire peste lucrurile mâinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui:

oile si boii laolaltã, fiarele câmpului,
pãsãrile cerului si pestii mãrii, tot ce strãbate cãrãrile mãrilor.
Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tãu pe tot pãmântul!